MASORÁ s. f. Note critice, glose pe marginea manuscriselor sacre ebraice, realizate înaintea secolului al X-lea e.n., cu scopul de a corecta si fixa textul Vechiului Testament ebraic pentru a evita denaturări la transmiterea sa. ♦ (prin metonimie) Textul Vechiului Testament însuși ca alcătuire și transmitere în funcție de principiile criticilor din textele și exegezele masoreților. (< fr. massore, massorah, engl. Masora(h) < ebr. mod. mªsōrā < ebr. veche māsōreth = tradiție < ebr. māsar = a transmite) [și TLF, MW] Vezi definitia »

scuturá (-r, -at), vb. – 1. A balansa, a zgudui. – 2. A bate un copac pentru a-i culege fructele. – 3. A se zgîlțîi, a se răvăși. – 4. A se ciomăgi, a se snopi în bătaie. – 5. A stoarce de bani. – 6. A părăsi, a se descotorosi de cineva. – 7. A curăța interiorul unei case. – 8. (Refl.) A se zdruncina, a se agita. – 9. (Refl.) A se cutremura, a se înfiora. – 10. (Refl.) A-i cădea frunzele sau florile. – 11. (Refl.) A respinge, a dezaproba. – Mr. scutur(are), megl. scutur(ar)i. Lat. *excŭtŭlāre, în loc de excŭtĕre (Meyer, Alb. St., IV, 115; Candrea, Éléments, 44; Pușcariu 1562; Tiktin; REW 3000), cf. it. scotulare, abruz. (s)kutelá, calabr. (s)cotulare, ca și scoate. Der. scutur, s. n. (agitare, cutremurătură), deverbal literar; scuturătoare, s. f. (măturică de praf; titirez la moară; scrumieră); scuturătură, s. f. (faptul de a scutura; frunze moarte; fructe căzute). Vezi definitia »

SURSURÁ vb. I. v. susura. Vezi definitia »

FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris undeva. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Franțuzism înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer. Vezi definitia »

EFLORÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A studia superficial; a frunzări o carte. [< fr. effleurer]. Vezi definitia »