FLUORESCEÍNĂ s. f. materie colorantă galbenă, care la fluorescență devine verde, extrasă din rezorcină, folosită în hidrografie și în farmacie. (< fr. fluorescéine) Vezi definitia »

sichéră, sichére, s.m. și f. 1. (s.f., înv. și reg.) băutură alcoolică făcută din fructe (mai ales din mere); cidru. 2. (s.n.; reg.; în formele: țighir și țihir) zeamă de tescovină. Vezi definitia »

ASTENOSFÉRĂ (‹ fr. {i}) s. f. Parte constituentă a a Terrei, situată sub litosferă între adîncimile 70-150 km și 600-700 km, cu vîscozitate relativ scăzută deoarece materia există într-un stadiu de fuziune parțială. A. este caracterizată de scăderea accentuată a vitezei undelor seismice (7,6 km/s-4 km/s). Vezi definitia »

PLENIPOTÉNȚĂ s. f. putere deplină acordată cuiva pentru a trata o problemă de stat. (< it. plenipotenza) Vezi definitia »

ELECTRORETINOGRÁMĂ s. f. înregistrare grafică prin electroretinografie. (< fr. électrorétinogramme) Vezi definitia »