SEISMOMETRÍE s. f. Parte a geofizicii aplicate care studiază modul și viteza de propagare a undelor seismice din scoarța Pământului, provocate prin explozii artificiale, mai ales în scopul prospectării diferitelor substanțe minerale utile și al detectării structurilor geologice favorabile acumulării acestora; seismică. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismométrie. Vezi definitia »

POLINIZÁȚIE s. f. v. polenizație. Vezi definitia »

VĂCĂRÍE², văcării, s. f. Meseria de văcar. – Văcar + suf. -ie. Vezi definitia »

EXECRÁȚIE, execrații, s. f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoană sau lucru care provoacă această reacție. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécration. Vezi definitia »

AMPELOGRAFÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul genurilor, al speciilor și al soiurilor de viță de vie. – Din fr. ampélographie. Vezi definitia »