HELCOMÉTRU s.n. Aparat de gimnastică folosit pentru dezvoltarea forței, care funcționează pe principiul învingerii rezistenței unei greutăți reglabile, ridicată și coborâtă prin intermediul unor scripeți. [< fr. helcomètre]. Vezi definitia »

BARIMÉTRU s. n. instrument pentru determinarea intensității zgomotelor. (< fr. barymètre) Vezi definitia »

-ÉDRU, -EDRÍE elem. „latură, față, bază”. (< fr. -èdre, -édrie, cf. gr. hedra, față) Vezi definitia »

OCTAÉDRU s. n. poliedru cu opt fețe. (< fr. octaèdre) Vezi definitia »

PUPÍTRU, pupitre, s. n. Obiect de mobilă având suprafața în plan înclinat și pe care se pune (la înălțimea vederii) o carte, o partitură etc.; (în special) bancă de școală cu fața înclinată; p. restr. partea de deasupra a unei astfel de bănci. ◊ Loc. adv. La pupitru = la conducerea unei orchestre ca dirijor. ♦ (Tehn.) Pupitru de comandă = instalație (în formă de masă înclinată) cu ajutorul căreia se execută comanda, măsurarea și controlul operațiilor unui proces tehnologic sau de altă natură. – Din fr. pupitre. Vezi definitia »