Definita cuvantului caduc
CADÚC, -Ă adj. 1. lipsit de trăinicie, șubred; (p. ext.) învechit, depășit, perimat. 2. (despre organe vegetale) care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme; (despre formațiuni cornoase la animale) care cade periodic. 3. (despre legate, donații) care nu mai are putere legală. (< fr. caduc, lat. caducus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu caduc
slăbúc, -ă, adj. (reg.; despre oameni sau animale, despre corpul lor) plăpânjor, delicat, firav. Vezi definitia »
FERNAMBÚC s. n. lemn de Brazilia de culoare roșiatică, folosit la fabricarea arcușurilor. (< germ. Fernambuk/holz/) Vezi definitia »
SUNDÚC, sunduce, s. n. (Reg.) Ladă, cufăr; casetă. – Din tc. sandik. Vezi definitia »
piciorúc s.n. (reg.) picioruș. Vezi definitia »
bașbuzúc (bașbuzúci), s. m. – Ostaș voluntar turc. Cunoscut în vechime prin ferocitate, numele său continuă să dea, uneori cu o nuanță ironică, celor care procedează fără menajamente sau cu cruzime. – Var. bașibuzuc. Tc. bașibozuk „neregulat” (Șeineanu, II, 40; Iogu, GS, IV, 154), cf. bg. bašĭbozuk. – Der. bașbuzucește, adv. (cu cruzime); bașbuzucie, s. f. (cruzime). Vezi definitia »