ANTONINUS PIUS (TITUS AELIUS HADRIANUS ANTONINUS PIUS), împărat roman (138-161 d. Hr.). Fiul adoptiv al lui Adrian. A dus o politică externă defensivă, de consolidare a frontierelor și de extindere a rețelei drumurilor în Imp. Roman. Vezi definitia »

NÓUS s.n. (Fil.) Principiu inteligent care a plăsmuit lumea în filozofia greacă. ♦ (În concepția filozofică a lui Anaxagora) Noțiune care desemnează substanța de sine stătătoare, generatoare a mișcării, vieții, ordinii din lumea materială. [< gr. nous – spirit, rațiune]. Vezi definitia »

INFRAVÍRUS, infraviruși^{1) vezi nota}, s. n. (Biol.) Nume dat unor acizi nucleici deveniți autonomi și presupuși a fi capabili să determine anumite afecțiuni. – Din fr. infravirus. Vezi definitia »

SUBPÚS, -Ă, subpuse, adj. n. și f. (Reg., în expr.) Cu mâinile (sau brațele) subpuse = în poziție de repaus, cu brațele încrucișate pe piept și cu mâinile așezate subsuori; fig. în inactivitate. Cu picioarele subpuse = șezând cu picioarele îndoite sub corp (după moda orientală). – Din sub + pus. Vezi definitia »

TÍMUS s. n. glandă cu secreție internă așezată în partea inferioară a gâtului, care nu funcționează decât la vârsta tânără, atrofiindu- se la maturitate. (< fr. thymus) Vezi definitia »