pleu, pléuri, s.n. și plei, s.m. (reg.) 1. (s.n.) tablă, tinichea. 2. (s.n.) obiect confecționat din tablă. 3. (s.n.) cositor. 4. (s.n.) plumb. 5. (s.m.) unitate de măsură pentru o anumită capacitate. Vezi definitia »

CARÉU s.n. 1. Așezare în formă de pătrat a unor persoane, a unor obiecte etc. ♦ Fiecare dintre pătratele care alcătuiesc un caroiaj. 2. Porțiune pătrată, marcată cu alb, a terenului pe care se desfășoară un joc; (p. ext.) teren de sport. 3. Pătrat de cuvinte încrucișate. 4. (Mar.) Încăpere pe o navă servind ca sală de mese, de lectură sau de recreație pentru ofițeri. 5. Grup de patru cărți de aceeași valoare (la unele jocuri de cărți). 6. (Arhit.) Parte a unei biserici unde nava se intersectează cu transeptul. [Pl. -euri-, -ee. / < fr. carré]. Vezi definitia »

ANDROCÉU s. n. totalitatea staminelor unei flori. (< fr. androcée) Vezi definitia »

Procedeu modern de telecomunicație. Vezi definitia »

METELÉU, metelei, s. m. (Reg.) 1. Prost, nătâng, nătărău. 2. Mâncău. Vezi definitia »