FURÓR s. n. stare paroxistică reprezentând gradul cel mai înalt de iritabilitate. (< lat. furor) Vezi definitia »

BĂDIȘÓR, bădișori, s. m. (Pop.) Bădiță. – Din bade + suf. -ișor. Vezi definitia »

DECULATÓR s.n. (Tehn.) Aparat pentru îndepărtarea aerului din pasta de hârtie. [Cf. fr. découleur]. Vezi definitia »

ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Rar) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. – Zburda + suf. -ător. Vezi definitia »

MASTICATÓR, -OÁRE, masticatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care servește la masticație, care se referă la masticație. ◊ Mușchi masticator = fiecare dintre mușchii situați între cele două maxilare, care pun în mișcare falca inferioară. 2. S. n. Mașină cu ajutorul căreia se efectuează operația de amestecare și fărâmițare a cauciucului natural brut. – Din fr. masticateur. Vezi definitia »