ANTICONVULSÍV, -Ă, anticonvulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează convulsiile. – Din fr. anticonvulsif. Vezi definitia »

CONVECTÍV, -Ă adj. referitor la convecție; prin convecție. (< germ. konvektiv) Vezi definitia »

ABLATÍV s.n. Caz al declinării în unele limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, cauza etc. Ablativ absolut = construcție a limbii latine corespunzătoare unei propoziții circumstanțiale, în care subiectul și numele predicativ se pun la ablativ sau, când predicatul este verbal, verbul se trece la participiu, acordându-se în gen, număr și caz cu fostul subiect al propoziției secundare. [< lat. (casus) ablativus, cf. fr. ablatif]. Vezi definitia »

CALIFICATÍV, -Ă, calificativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care califică (3). 2. S. n. Termen prin care este caracterizată o persoană sau un lucru. ♦ (În unele țări) Sistem de notare a sârguinței la învățătură și a conduitei elevilor și studenților sau de apreciere a muncii cuiva; fiecare dintre indicațiile „excepțional”, „foarte bine”, „bine”, „suficient” și „insuficient”, cuprinse în acest sistem. – Din fr. qualificatif. Vezi definitia »

ARBUSTÍV, -Ă adj. (Despre vegetație) Cu caractere de arbust; constituit din arbuști. [< fr. arbustif]. Vezi definitia »