RADIOSÓNDĂ, radiosonde, s. f. Instrument folosit pentru efectuarea observațiilor meteorologice (presiune, temperatură, umiditatea aerului) în păturile superioare ale atmosferei, prin semnale radio². [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiosonde, germ. Radiosonda, engl. radio-sonde. Vezi definitia »

ISOGLÓSĂ, isoglose, s. f. Linie care marchează, pe o hartă lingvistică, limitele răspândirii unui fenomen fonetic, lexical sau morfologic. [Var.: izoglósă s. f.] – Din fr. isoglosse. Vezi definitia »

UNISONÁNȚĂ s. f. îmbinare armonioasă a mai multor sunete; acord. (< fr. unissonance) Vezi definitia »

BILIRUBÍNĂ s. f. Pigment biliar, derivat al hemoglobinei, prezent în sânge, în bilă¹ și în calculii biliari. – Din fr. bilirubine. Vezi definitia »

CÓCĂ¹ s. f. Aluat (pentru produse de panificație, de patiserie). ◊ Expr. (Fam.) A se face cocă = a se îmbăta foarte tare. ♦ Pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă și întrebuințată la lipit (hârtie); pap. – Et. nec. Vezi definitia »