râzós, -oásă, râzóși, -oáse, adj. (reg.) zdrențuros. Vezi definitia »

ítros s. m. – Utrenie. Gr. ὄρθρος „utrenie”, probabil încrucișat cu sl. (j)utro „dimineață”, cf. utrenie (Tiktin; DAR). Vezi definitia »

AGHIÓS, aghioase, s. n. (Înv.) Numele unei cântări liturgice. ◊ Expr. A trage (la) aghioase = a) a cânta monoton și tărăgănat; b) a dormi; a sforăi. [Pr.: -ghi-os] – Ngr. agios. Vezi definitia »

FOCÓS s. n. dispozitiv de aprindere a încărcăturii explozive la proiectilele de artilerie, la bombe, mine etc. (< foc + -os) Vezi definitia »

BURDUHĂNÓS, -OÁSĂ, burduhănoși, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Burtos. – Din burduhan + suf. -os. Vezi definitia »