OTORINOLARINGOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază anatomia, fiziologia și patologia urechii, a nasului și a laringelui. – Din fr. oto-rhino-laryngologie. Vezi definitia »

INCHIZÍȚIE s. f. Instituție a Bisericii catolice care judeca pe cei acuzați de erezie și pe cei care își manifestau sub orice formă ostilitatea sau nesupunerea față de biserica catolică. – Din fr. inquisition, lat. inquisitio. Vezi definitia »

TELETIPÍE s. f. sistem de telecomunicație (radio)telegrafică ce permite transmiterea, fără intervenția unui operator, a unui text dactilografiat. (< fr. télétypie) Vezi definitia »

STIPULÁȚIE, stipulații, s. f. (Jur.) Prevedere, clauză menționată într-un act, sau într-un contract. – Din fr. stipulation, lat. stipulatio. Vezi definitia »

LEUCOPLAZÍE s.f. (Biol.) Îngroșare patologică a unei mucoase, având ca rezultat formarea unei pete albicioase-gălbuie; leucoplachie. [< fr. leucoplasie, cf. gr. leukos – alb, plassein – a forma]. Vezi definitia »