SARRUSOFÓN s. n. instrument muzical de suflat, de alamă, cu ancie dublă, folosit în fanfare. (< fr. sarrusophone) Vezi definitia »

GRAFOFÓN, grafofoane, s. n. Fonograf la care sunetele erau înregistrate pe cilindri. – Din fr. graphophone. Vezi definitia »

OPERÓN s. m. (biol.) grup de gene structurale a căror expresie fenotipică este controlată de un operator. (< fr. opéron) Vezi definitia »

MANȘÓN s.n. 1. Obiect accesoriu de îmbrăcăminte făcut din blană sau din stofă, având două deschizături laterale în care se țin mâinile pentru a le apăra de frig. 2. Piesă cu filet interior cu care se îmbină două țevi; partea de la capătul unui tub care servește la îmbinarea acestuia cu un alt tub. ♦ Bucată de cauciuc introdusă sub anvelopa unei roți pentru a apăra camera în dreptul unei rosături sau a unei găuri a anvelopei. 3. Înveliș de protecție în care se îmbracă mânerul unor obiecte. [Pl. -oane. / < fr. manchon]. Vezi definitia »

MIRMIDÓN s. m. 1. (mit.) pitic. 2. (fig.) om fără importanță, fără valoare. (< fr. myrmidon, lat. myrmidones) Vezi definitia »