UMANÍSM s. n. Mișcare socială și culturală apărută în apusul Europei în sec. XIV, ca expresie a luptei împotriva feudalismului și a învațăturii scolastice, care a promovat ideea încrederii în valoarea omului și a perfecționării sale, a militat pentru dezvoltarea liberă și multilaterală a personalității umane, pentru o cultură laică (în spiritul vechii culturi clasice) etc. ♦ P. gener. Atitudine de încredere în valoarea omului. – Din fr. humanisme, germ. Humanismus. Vezi definitia »

ADOGMATÍSM s.n. Sistem de gândire care este împotriva dogmelor. ♦ Sistem de filozofie a religiei care nu admite dogmele. [< fr. adogmatisme]. Vezi definitia »

SCEPTICÍSM s. n. 1. concepție care proclamă îndoiala față de posibilitatea cunoașterii lumii obiective de către om, ducând de fapt la agnosticism. 2. atitudine de neîncredere, de îndoială. (< fr. scepticisme) Vezi definitia »

IACOBINÍSM s. n. 1. doctrina iacobinilor. 2. (p.ext.) atitudine, opinie democratică revoluționară radicală. (< fr. jacobinisme) Vezi definitia »

IMANENTÍSM s. n. (Fil.) Doctrină idealist-subiectivă care susține că existența, realitatea reprezintă exclusiv proiecția conștiinței. – Din fr. immanentisme. Vezi definitia »