ELECTRORADIOLOGÍE s. f. disciplină cuprinzând aplicațiile electricității și ale razelor în diagnosticarea și tratarea bolilor. (< fr. électroradiologie) Vezi definitia »

CORTECTOMÍE s. f. rezecție a unei părți din scoarța cerebrală. (< fr. cortectomie) Vezi definitia »

TAUMATURGÍE s. f. Pretinsă putere de a face minuni; magie. – Din fr. thaumaturgie. Vezi definitia »

HISTONOMÍE s. f. studiul legilor de dezvoltare a țesuturilor organice. (< fr. histonomie) Vezi definitia »

NEOPLAZÍE, neoplazii, s. f. (Med.) Proces patologic de formare a unui țesut nou, tumoral, prin înmulțirea exagerată a celulelor și uneori prin modificarea structurii caracteristice a țesutului din care a luat naștere. ♦ Cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasie. Vezi definitia »