mótcă (-ce), s. f. – Scul, jurubiță. Din sl. motati „a depăna” (Cihac, II, 189; Conev 60; Scriban), cf. rut., rus. motok „scul”, sb. motka „băț”, bg. mătka „băț”, de unde mătcă, var. mîtcă, s. f. (mai de bătut lapte, cf. Conev 65; Candrea). În Trans. și Olt. Vezi definitia »

VÚTĂ s.f. (Arhit.) 1. Lucrare de zidărie în formă de boltă, construită din pietre puse unele peste altele. ♦ Porțiune a unei bolți sau a unei arcade cuprinsă între începutul curbei și un punct oarecare de pe aceasta. ♦ Partea arcuită a unei porți, a unei ferestre. 2. (Geol.) Creasta unui anticlinal; boltă. [< fr. voûte]. Vezi definitia »

PULPÍTĂ s. f. inflamație a pulpei dentare. (< fr. pulpite) Vezi definitia »

BOȘCODEALĂ, boșcodeli, s.f. Haos, dezordine, gălăgie, harababură. Vezi definitia »

CLIMADIAGRÁMĂ s. f. diagramă a condițiilor medii de temperatură și precipitații dintr-o anumită zonă geografică; climatogramă, climogramă. (< germ. Klimadiagramm) Vezi definitia »