REMANÉNȚĂ s. f. 1. stare (a unui corp) care persistă (după o comprimare). ♦ ~ electrică = stare de electrizare a unui corp, având o anumită polarizație electrică, rămasă după suprimarea câmpului electric exterior; ~ magnetică = stare de magnetizare a unui corp, o anumită magnetizație după suprimarea câmpului magnetic exterior. 2. proprietate a unor senzații sau imagini de a persista după încetarea excitației care le-a produs. (< fr. rémanence) Vezi definitia »

CLÁDĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., scr. klada. Vezi definitia »

hrăníță s.f. (reg.) plantă denumită și urda-vacii. Vezi definitia »

TARTÍNĂ s. f. felie de pâine unsă cu unt și acoperită uneori cu brânză, salam, icre etc.; (p. ext.) sandviș. (< fr. tartine) Vezi definitia »

MICROBRIGÁDĂ s. f. brigadă din mai multe persoane. (< micro¹- + brigadă) Vezi definitia »