ȘÁTRĂ, șatre, s. f. 1. Cort în care se adăpostesc țiganii nomazi; p. ext. grup de corturi care alcătuiesc locuințele unei comunități țigănești nomade. ◊ Loc. adj. De șatră = țigănesc; nomad. ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a se muta) cu șatra = a se muta deseori, pe neașteptate, cu toate lucrurile, din loc în loc. ♦ Comunitate de țigani nomazi. 2. (Înv.) Cort de tabără. 3. (Pop.) Construcție rudimentară care servește ca adăpost pentru vite, pentru uneltele gospodăriei etc. ♦ Baracă de scânduri, acoperită cu pânză, în care negustorii își vând mărfurile la târg. [Pl. și: șetre] – Din bg., scr. šatra, magh. sátor. Vezi definitia »

NĂPRÁSNICĂ, năprasnice, s.f. – V. năprasnic (II 2) [DEX'98] Vezi definitia »

BISULFÚRĂ s. f. sulfură a cărei moleculă conține doi atomi de sulf. (< fr. bisulfure) Vezi definitia »

întinătúră s.f. (înv.) murdărie, necinste, spurcăciune. Vezi definitia »

ANGEÍTĂ s. f. inflamație a vaselor sangvine; vascularită. (< fr. angéite) Vezi definitia »