[adaugare la definitie] La intelesul peiorativ de „mana” se adauga si expresia „a face laba” cu sensul de „a se masturba” (d. un mascul). De unde un alt inteles al substantivului „labă” si anume „masturbatie”. De unde diverse variante derivate ca peiorative pentru „om bun de nimic”/„pierde-vara”/„fute-vânt”/„fluiera-vant” si anume: „labă tristă”, „lăbuță mică” etc. Vezi definitia »

MARUFLÁRE s.f. Maruflaj. [< maruflu]. Vezi definitia »

DEGIPSÁRE s. f. v. deghipsare [DN] Vezi definitia »

árbore (-ri), s. m. – (Înv.) Copac, pom. – Var. arbur(e). Mr. arbure, megl. arbur, istr. Ǫrbure. Lat. arbŏr (Pușcariu 112; Candrea-Dens., 74; REW 606; DAR); cf. vegl. juarbul, it. albero (sicil. arvulu, cors. arburu, friul. arbul), alb. arbur, fr., v. prov., cat. arbre, sp. árbol, port. arvore. Rezultatul normal este arbure, astăzi înv. și înlocuit de o formă contaminată de der., care sînt cu toții neol. Arbora, vb. din fr.; arborescent, s. f. (în formă de arbore); arborescență, s. f. (formă ca a unei plante arborescente); arboret, s. n. (crîng, pădurice), formație internă (cf. mr. arburet) care coincide cu it. arboreto, sp. arboledo, astfel încît ar putea reprezenta și lat. arborētum (REW 607); arboricultor, s. m.; arboricultură, s. f.; arbust, s. m. Vezi definitia »

ÎNROLÁRE, înrolări, s. f. Acțiunea de a (se) înrola și rezultatul ei. – V. înrola. Vezi definitia »