sorulícă, sorulíci, s.f. (reg.) surioară. Vezi definitia »

BUSÓLĂ, busole, s. f. Instrument alcătuit dintr-un ac magnetic care se poate roti în plan orizontal în jurul unui ax vertical montat în centrul unui cerc gradat, astfel încât se îndreaptă totdeauna în direcția nord-sud, și care servește la determinarea direcției nord. ◊ Expr. A-și pierde busola = a se zăpăci. ♦ Fig. Călăuză, conducător. – Fr. boussole (< it.). Vezi definitia »

manetă, manete s. f. penis în erecție. Vezi definitia »

chintă, chinte s. f. (șc.) nota cinci. Vezi definitia »

IMANÉNȚĂ s. f. însușirea, starea a ceea ce este imanent. (< fr. immanence, lat. immanentia) Vezi definitia »