ÁSPRU², -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu o suprafață zgrunțuroasă care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre firele de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Puternic, năpraznic. Vânt aspru se izbea în geamuri (SADOVEANU). 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Arabul căzuse în aspră robie (MACEDONSKI). ♦ Înverșunat. Un câmp de aspră luptă (ALECSANDRI). 3. Lipsit de indulgență, neînduplecat, necruțător. ♦ Ager, curajos. 4. (Adesea adverbial) Sever, dur. Voce aspră. – Lat. asper. Vezi definitia »

HISTEROMÉTRU s.m. (Med.) Instrument folosit pentru a sonda, a măsura sau a redresa uterul. [< fr. hystéromètre]. Vezi definitia »

DEMONOLÁTRU adj., s. m. (adorator) al demonilor. (< fr. démolâtre) Vezi definitia »

variométru (-ri-o-me-tru) s. n., art. variométrul; pl. variométre Vezi definitia »

ACUMÉTRU, acumetre, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se măsoară acuitatea auditivă. – Din fr. acumètre. Vezi definitia »