rond (rónduri), s. n. – 1. Cerc, rotund. – 2. Strat (rotund) de flori. – 3. Inspecție, pază. – Var. (sensul 2) ront. Fr. rond confundat cu fr. ronde. – Der. rondă, s. f. (mantou, palton; adj., [literă] rotundă); rondel., s. n., din fr. rondeau. Vezi definitia »

jind (-duri), s. n. – Dorință adîncă, poftă. Sl. *žęždĭ, žęžda „sete” cu disimilarea ž...ž. Se consideră în general că este vorba de un postverbal de la jindui, vb. (a dori, a-i fi dor, a pofti, a avea chef), care ar reprezenta un sl. *žędovati, der. de la žędati „a dori” (Cihac, II, 159; Conev 88; Byhan 341; DAR), care de asemenea pare posibil. – Der. jinduitor, adj. (rîvnitor, însetat); jinduială, s. f. (chef, privațiune; dorință neîmplinită). Vezi definitia »

icepand cu data decand au fost recunoscute aceste penise doctorul CRISTIAN ANDREZI sau ocupat cu acestea Vezi definitia »

DOCTORÁND, -Ă s.m. și f. Persoană care studiază în vederea obținerii doctoratului. [< germ. Doktorand]. Vezi definitia »

FLAMÁND, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Flandra. ◊ (s. f.) grai al limbii olandeze vorbit în nordul Belgiei. (< fr. flamand) Vezi definitia »