FIBÚLĂ, fibule, s. f. 1. Agrafă (ornamentală) de metal, întrebuințată în antichitate pentru a încheia un veșmânt. 2. (Anat.) Peroneu. – Din lat. fibula. Vezi definitia »

PENTAGRÍLĂ s. f. tub electronic cu vid, cu un catod, un anod și cinci grile. (după engl. pentagrid) Vezi definitia »

PLASMOCHÍNĂ s. f. substanță medicamentoasă de sinteză, folosită în tratamentul malariei. (< fr. plasmochine) Vezi definitia »

ANAPTÍXĂ s.f. (Fon.) Introducere a unei vocale între două consoane. [Pl. -xe. / < fr. anaptyxe, cf. gr. anaptyxis – deschidere < ana – în sus, ptyssein – a desfășura]. Vezi definitia »

PLÉTORĂ s.f. 1. Prisos, surplus; droaie. ◊ Pletoră semantică = acumulare excesivă de sensuri. 2. Supraabundență de sânge sau de lichide în organism. [< fr. pléthore, cf. gr. plethore < plethein – a fi plin]. Vezi definitia »