DIAGONÁL, -Ă I. adj. ca o diagonală; oblic. II. s. n. (text) împletitură de fire care prezintă în țesătură linii paralele oblice. II. s. f. 1. segment de dreaptă care unește două vârfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru. ♦ în ~ = de-a curmezișul. ◊ (mil.) curea purtată de-a curmezișul pieptului. 2. bară, grindă etc. pusă în curmeziș. 3. linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații. (< fr. diagonal, lat. diagonalis) Vezi definitia »

OXICEFÁL, -Ă adj., s. m. f. acrocefal. (< fr. oxycéphale) Vezi definitia »

MEZOTERMÁL, -Ă, mezotermali, -e, adj. Care se referă la stadiul depunerii mineralelor din soluții fierbinți, când se formează minereuri de cupru, plumb, zinc etc.; care aparține acestui stadiu. – Din fr. mésothermal. Vezi definitia »

URETERÁL, -Ă, ureterali, -e, adj. Care aparține ureterului, privitor la ureter. – Din fr. urétéral. Vezi definitia »

MINIATURÁL, -Ă, miniaturali, -e, adj. Care se referă la miniaturi, privitor la miniaturi, care are dimensiunile unei miniaturi; p. ext. de proporții foarte mici; minuscul. [Pr.: -ni-a-] – Miniatură + suf. -al. Vezi definitia »