Definita cuvantului caracara
CARACÁRA s. m. șoim din zona tropicală a Americii, care trăiește mai mult pe sol, hrănindu-se cu cadavre, șerpi, insecte și moluște. (< amer., sp. caracara)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu caracara
MIRÁ1, mir, vb. I. 1. Refl. și tranz. A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. ◊ Expr. (Refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent). Te miri ce = un lucru neînsemnat, mărunt, o nimica toată. Te miri unde = cine știe unde, undeva. Te miri cum = nu se știe cum, fără voie. Mă miram eu să nu... = eram sigur că... Mă miram eu să... = eram sigur că nu... Să nu te miri dacă... = să nu ți se pară curios că..., e normal să... ♦ Refl. A-și manifesta surprinderea, nedumerirea, admirația. 2. Refl. A nu-și da seama, a se întreba. – Lat. mirari. Vezi definitia »
neveleándra s.f. art. (reg.; în expr.) ține-ți neveleandra = taci din gură!; țineți gura!, tacă-ți fleanca!. Vezi definitia »
REINSTAURÁ vb. tr. a instaura din nou, a reîntrona. (< fr. réinstaurer) Vezi definitia »
MURMURÁ vb. I. 1. tr., intr. A rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedeslușit. 2. intr. A susura. [< fr. murmurer]. Vezi definitia »
țurțurá, pers. 3 sg. țúrțură, vb. I (reg.) a picura; a ploua puțin; a cădea măzăriche. Vezi definitia »