VELASTRÁI s.n. (Mar.) Velă triunghiulară pe straiuri speciale întinse între arbori. [< velă + strai, după it. vela de straglio, sp. vela de estay]. Vezi definitia »

SCLAI, sclaiuri, s. n. Parte a joagărului care poartă bușteanul după ce a trecut de ferăstrău. – Et. nec. Vezi definitia »

năplái, s.n. (reg.) 1. căldură mare, arșiță, zăpușeală, zăduf. 2. sufocare (din cauza căldurii), năplăială. Vezi definitia »

DÍTAI adj. invar. (Fam.) Care este (foarte) mare; coșcogea, ditamai. – Cf. țig. dita „iată”. Vezi definitia »

ái (ái), s. m. – Usturoi. – Mr., megl. al’ŭ, istr. ǫlú. Lat. alium (Pușcariu 47; Candrea-Dens., 25; Rew 366; DAR); cf. alb. aj, it. aglio, prov. alh, fr. ail, cat. all, sp. ajo, gal., port. alho. – Der. ai (var. aia), vb. (a condimenta cu usturoi); aișoară, s. f. (plantă, usturoiță); aișor, s. m. (ghiocel; crin-de-pădure; plantă); aitură, s. f. (piftie cu usturoi); aiuș, s. m. (plantă, Alium silvestre). Vezi definitia »