NICHELÍNĂ s.f. 1. Arseniură de nichel naturală. 2. Aliaj de nichel, cupru și zinc, folosit mai ales la fabricarea rezistențelor electrice. [< fr. nickeline]. Vezi definitia »

TECTÍTĂ s. f. material sticlos bogat în siliciu și alumină, de origine cosmică. (< fr. tectite) Vezi definitia »

SORBÓZĂ s.f. Substanță monozaharidă, izomeră cu fructoza. [< fr. sorbose]. Vezi definitia »

LITORÉTĂ s.f. Autocar deschis, folosit pe litoralul Mării Negre. [< litor(al) + -etă]. Vezi definitia »

CẮTRĂ prep. v. către. Vezi definitia »