STÂNG, -Ă, stângi, adj. 1. (Despre părți sau organe ale corpului) Așezat în partea corpului în care se află inima. ♦ (Substantivat) a) (La m. sg. art.) Piciorul stâng (1). b) (La f. sg. art.) Mâna stângă (1). 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii stângi (1) (când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru sau o ființă). ♦ (Substantivat, f. sg. art.) Partea sau direcția stângă. (2). ◊ Expr. A ține stânga = a merge pe partea stângă a unui drum. (Fam.) A trage (sau a da, a face) la stânga = a fura. 3. Care reprezintă gruparea radicală a unui partid, a unei adunări, a unei organizații politice; care se alătură unei astfel de grupări. ♦ (Substantivat, f. art.) Aripa radicală a unui partid, a unei școli filozofice etc. ◊ Loc. adj. De stânga = partizan al unei politici radicale. – Lat. *stancus (= stanticus) „obosit”. Vezi definitia »

a dormi somnul cel lung / de veci / drepților expr. a fi mort. Vezi definitia »

HUNTING [HÁNTING] s. n. piele pentru încălțăminte, asemănătoare cu antilopa. (< engl. hunting) Vezi definitia »

ȘÍLING, șilingi, s. m. 1. Monedă divizionară englezească, valorând a 20-a parte dintr-o liră sterlină. 2. Unitate monetară a statului austriac. – Din engl. shilling, germ. Schilling. Vezi definitia »

ROTÁNG s. m. palmier agățător din Asia ca o viță, care atinge 200 m. (< fr. rotang) Vezi definitia »