GLOSOPTÓZĂ s.f. (Med.) Ptoză a limbii către faringe. [< fr. glossoptôse, cf. gr. glossa – limbă, ptosis – cădere]. Vezi definitia »

HEXAGRÁMĂ s.f. (Lit.) Reunire a șase litere. [< fr. hexagramme, cf. gr. hex – șase, gramma – literă]. Vezi definitia »

ÎMPROTÍVĂ adv. v. împotrivă. Vezi definitia »

DIALDEHÍDĂ s.f. Combinație chimică având în moleculă două grupări aldehidice. [Pron. di-al-. / < fr. dialdéhyde]. Vezi definitia »

DANTÚRĂ, danturi, s. f. 1. Totalitatea dinților unei persoane; p. ext. felul în care sunt înșirați și alcătuiți dinții; dentiție. ◊ Dantură (falsă) = proteză dentară. 2. Ansamblu format din dinții unor organe de mașini sau scule (roți dințate, freze, broșe etc.). – Din fr. denture. Vezi definitia »