EREZÍE s.f. 1. Doctrină contrară dogmelor religiei (mai ales religiei creștine catolice) care este condamnată de biserică. 2. (Fig.) Rătăcire, abatere, greșeală, eroare. [Gen. -iei. / cf. fr. héresie, it. eresia, gr. hairesis – alegere]. Vezi definitia »

ESTIMÁȚIE s. f. estimare. ♦ teoria ~țiilor = capitol al statisticii matematice care studiază estimațiile. (< fr. estimation, lat. aestimatio) Vezi definitia »

DENDROCRONOLOGÍE s. f. determinare a vârstei arborilor pe baza studiului inelelor anuale formate prin creșterea în grosime a rădăcinii și tulpinii. (< fr. dendrochronologie) Vezi definitia »

femeie de moravuri usoare Vezi definitia »

șuroáie s.f. pl. (reg.) grămezi mari de paie, de fân, de iarbă cosită; clăi, stoguri mari. Vezi definitia »