MIOTOMÍE s. f. 1. secționare chirurgicală a unui mușchi. 2. parte a anatomiei care se ocupă cu disecția mușchilor. (< fr. myotomie) Vezi definitia »

HIPOXÍE s. f. anoxie. (< fr. hypoxie) Vezi definitia »

MUMÍE s.f. 1. Cadavru păstrat prin îmbălsămare specială la vechii egipteni.** Cadavru descărnat, conservat natural într-un sol foarte uscat. 2. (Fig.) Om lipsit de vigoare, de vivacitate; molâu. [Gen. -iei. / < germ. Mumie, cf. it. mummia, ar. mumija]. Vezi definitia »

OBSTINÁȚIE s. f. încăpățânare, îndărătnicie, tenacitate. (< fr. obstination, lat. obstinatio) Vezi definitia »

OCEANOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul complex al oceanului planetar. [Pron. -cea-, gen. -iei. / < germ. Ozeanologie, cf. gr. okeanos – ocean, logos – știință]. Vezi definitia »