CÂRNĂȚĂRÍE, (2) cârnățării, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Cârnați mulți și de diverse sortimente. 2. Magazin de cârnați și de alte mezeluri. – Cârnat + suf. -ărie. Vezi definitia »

CENTÚRIE s. f. (în Roma antică) 1. unitate militară din o sută de soldați. 2. unitate politică și administrativă din o sută de cetățeni. (< lat. centuria, fr. centurie) Vezi definitia »

plumbăríe, plumbăríi, s.f. (înv.) atelier în care se prelucrează plumbul. Vezi definitia »

EXULTÁȚIE s.f. Exultare, chiuit de bucurie. [Gen. -iei, var. exultațiune s.f. / < fr. exultation]. Vezi definitia »

TOXEMÍE s.f. Răspândire a unei toxine prin sânge, în tot corpul. [Gen. -iei. / < fr. toxémie, cf. gr. toxikon – otravă, haima – sânge]. Vezi definitia »