muziclón, muziclóni, s.m. (reg.) 1. măscărici. 2. copil ștrengar, neastâmpărat. Vezi definitia »

ORCHESTRIÓN, orchestrioane, s. n. Instrument muzical în formă de orgă sau de pian, cu două sau cu mai multe claviaturi. [Pr.: -tri-on] – Din fr. orchestrion, germ. Orchestrion. Vezi definitia »

RHYTÓN s. n. vas conic din metal sau ceramică, cu vârful curbat în forma unui corn de animal, în antichitate pentru libații. (< germ. Rhyton, gr. rhyton) Vezi definitia »

COMEDÓN s.n. (Med.) Mic punct negru alcătuit din sebum, care apare pe pielea feței și a spatelui. [Pl. -oane. / < fr. comédon, cf. lat. comedere – a mânca]. Vezi definitia »

abiosestón s. n. totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; tripton. (< fr. abioseston) Vezi definitia »