mînecă (mấneci), s. f. – Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul. – Var. mînică. – Mr. mînică, megl. mǫnică. Lat. mănĭca (Candrea-Dens., 1124; REW 5300; Pascu, I, 119), cf. alb. mëngë, it. manica, prov., sp., port. manga, fr. manche. – Der. mînecar, s. n. (tunică, veston, bluzon; manșon); mînecuță, s. f. (mînecă; manșetă detașabilă). Vezi definitia »

JIGĂREÁLĂ, jigăreli, s. f. Slăbiciune fizică, lipsă de vlagă. ♦ Stare de degradare; dărăpănare. – Jigări + suf. -eală. Vezi definitia »

LACÉRNĂ s.f. Manta largă deschisă, pe care romanii o purtau peste togă și care se prindea cu o agrafă la gât. [< lat. lacerna, cf. fr. lacerne]. Vezi definitia »

alegrétă s.f. (înv.) bucurie vie și zgomotoasă Vezi definitia »

PARAGENÉZĂ s.f. Formarea în aceeași epocă a mai multor minerale asociate. ♦ Asociație de minerale formată în aceeași epocă. [< fr. paragenèse]. Vezi definitia »