ateiá (-i, -át), vb. – (Banat) A îmbrăca de sărbătoare, a găti, a dichisi. Origine necunoscută. După o părere mai veche a lui Mangiuca, Familia, 1884, 67, și Philippide, ZRPh., XXXI, 294, ar fi cuvînt identic cu it. attilarsi, v. prov. atilhar; ipoteză pe drept cuvînt combătută de DAR, cf. REW 2604. După Pușcariu, ZRPh., XXXII, 112, ar fi o formă refăcută pe baza lui desteia, și aceasta de la lat. *destilāre (cf. împotriva acestei păreri, Graur, BL, V, 95). Spitzer, BL, VI, 235 se referă, la etimonul tei, puțin probabil. – Der. ateietură, s. f. (haine de duminică, podoabe). Vezi definitia »

politia Los Angeles Vezi definitia »

CHEIA, stațiune climaterică și de odihnă, cu funcționare permanentă, în depr. omonimă, pe Teleajen, în raza com. Măneciu (jud. Prahova), la poalele M-ților Ciucaș, la 871 m alt. Climat de depr. submontană, tonic-stimulant, cu aer puternic ozonificat, cu veri răcoroase și ierni blînde. Biserica mănăstirii Cheia cu picturi murale executate de Gh. Tattarescu în 1837 și mănăstirea Suzana. Releu de televiziune prin satelit. Vezi definitia »

SUPLICIÁ vb. tr. 1. a executa un condamnat la moarte. ◊ a tortura. 2. (fig.) a face să sufere. (< fr. supplicier) Vezi definitia »

INTERFOLIÁ vb. I. tr. A intercala file albe între paginile tipărite ale unei cărți. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. interfolier]. Vezi definitia »