Definita cuvantului carie
CÁRIE s. f. 1. boală a dinților prin măcinare lentă și progresivă a smalțului și a dentinei. ◊ supurație interstițială a țesutului osos. 2. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. ◊ degradare a lemnului prin găurire și măcinare de către cari. (< fr. carie, lat. caries)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu carie
ECTOPÍE s.f. Schimbare de loc. ♦ (Anat.) Deplasare sau poziție anormală (congenitală) a unui organ; heterotopie. [Gen. -iei. / < fr. ectopie, cf. gr. ek – în afară, topos – loc]. Vezi definitia »
GEOCRONOLOGÍE s. f. disciplină care, pe baza stabilirii vârstei geologice a straturilor, reconstituie succesiunea condițiilor în care s-au desfășurat fenomenele geologice. (< fr. géochronologie) Vezi definitia »
CEFALOSCOPÍE s. f. Examinare a capului. – Din fr. céphaloscopie. Vezi definitia »
ACHEIRÍE s. f. lipsa congenitală a mâinilor. (< engl. acheiria) Vezi definitia »
DECAPITÁȚIE, decapitații, s. f. Decapitare. – Din fr. décapitation. Vezi definitia »