METACÁRP s. n. porțiune a scheletului mâinii cuprinsă între carp și falange. ◊ os, baza fluierului la picioarele anterioare ale unor animale. (< fr. métacarpe) Vezi definitia »

TRICÓRP, (2) tricorpuri, adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Tip de caroserie specifică anumitor autoturisme, care prezintă o degroșare pronunțată a părții față, la nivelul parbrizului, și alta a părții spate, la nivelul lunetei, profilându-se, astfel, trei corpuri (volume): compartimentul motor, habitaclul și portbagajul spate; este cunoscută și sub denumirea de caroserie în trei volume. 2. S. n. Autoturism cu caroserie în trei volume. – Din fr. tricorp. Vezi definitia »

BLASTOCÁRP, -Ă I. adj. cu fruct germinat în interiorul pericarpului. II. s. m. mugur florifer. (< fr. blastocarpe) Vezi definitia »

SCHISTOCÁRP, -Ă adj. cu fructe despicate. (< lat. schistocarpus) Vezi definitia »

horp interj. – Exprimă zgomotul produs cînd se bea. Creație expresivă, cf. hap, leorp. – Der. horpăi (var. hărpăi, horpoti), vb. (a sorbi, a înghiți cu zgomot); horpăială, s. f. (acțiunea de a bea). Vezi definitia »