TORȚIONÁR, -Ă adj. (Liv.) Care servește pentru tortură; chinuitor. // s.m. Persoană care aplică, execută tortura; călău, gâde. [Pron. -ți-o-, var. torsionar, -ă adj. / < fr. tortionnaire, cf. lat. tortionarius < tortio – tortură]. Vezi definitia »

HERNIÁR, -Ă adj. referitor la hernie. (< fr. herniaire) Vezi definitia »

PĂLIMÁR² s. n. v. pălămar¹. Vezi definitia »

VALVULÁR, -Ă adj. referitor la valvule; cu valvule. (< fr. valvulaire) Vezi definitia »

ORÁR¹, orare, s. n. Veșmânt bisericesc în formă de fâșie lungă și îngustă de lână, de mătase sau de bumbac, purtat pe umăr de diacon în timpul slujbei religioase. – Din sl. orarĩ, lat. orarium. Vezi definitia »