PROCLÍZĂ s.f. (op. encliză) Așezare a unui cuvânt sau a unei particule în poziție proclitică. [< fr. proclise, cf. gr. proklisis]. Vezi definitia »

POTÉNȚĂ s. f. putere, forță. ◊ posibilitate de dezvoltare, de afirmare. ◊ virilitate. (< lat. potentia) Vezi definitia »

HEMAGLUTINÍNĂ s. f. aglutinină capabilă să producă agregarea hematiilor. (< fr. hémagglutinine) Vezi definitia »

ȚAPÍNĂ, țapine, s. f. Unealtă formată dintr-o cange de oțel fixată într-o coadă de lemn, întrebuințată la manevrarea buștenilor. [Var.: (reg.) țapín s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

ACETÓZĂ s. f. boală la rumegătoare determinată de prezența în exces de corpi cetonici în organism. (< fr. acétose) Vezi definitia »