pofálă (-ắli), s. f. – 1. Pompă, fast. – 2. Elogiu, laudă. – Var. pohfală, pohvală. Sl. pohvala, bg., sb. pofala (Tiktin). Sec. XVII-XIX, înv., ca și der.: pohfalenie, s. f. (laudă), din sl. pohvaljenije; pohvăli, vb. (a lăuda), din sl. pohvaliti. – Cf. fală. Vezi definitia »

HERMÍNĂ s.f. Animal carnivor din țările nordice, a cărui blană este albă și lucioasă iarna și cafenie-deschisă vara; hermelină. ♦ Blana acestui animal sau haina făcută din această blană. [< fr. hermine, cf. lat. armenius – șoarece armenesc]. Vezi definitia »

TERMOLÍZĂ s. f. 1. descompunere a unui corp sub acțiunea căldurii. 2. proces fiziologic prin care organismul cedează mediului ambiant surplusul de căldură. (< fr. thermolyse) Vezi definitia »

NÍMFĂ s.f. 1. Divinitate feminină a apelor, a izvoarelor, a munților etc. la greci. 2. (Fig.) Fată tânără foarte frumoasă. 3. Formă intermediară în metamorfoza unor insecte între forma de larvă și forma adultă; pupă². 4. Înveliș membranos al mucoasei vulvo-vaginale. [Cf. lat. nympha, gr., fr. nymphe]. Vezi definitia »

rîcă s. f. – Ceartă, dispută. Sl. rykŭ (Conev 94). – Der. rîcîi (var. răcăi), vb. (înv., a răcni, a urla), din sl. rykati (Tiktin). Vezi definitia »