INTERCONSONÁNTIC, -Ă, interconsonantici, -ce, adj. (Fon.) Care este plasat între două consoane. – Din fr. interconsonnantique. Vezi definitia »

ÓNTIC, -Ă adj. (fil.) referitor la existență, la realitatea obiectivă. (< fr. ontique) Vezi definitia »

ECMNÉZIC, -Ă adj. de natura ecmneziei; ecmnetic. (< fr. ecmnésique) Vezi definitia »

FÁLIC, -Ă I. adj. care aparține cultului falusului. II. s. f. pl. sărbători religioase la cinstea zeului Bacus. (< fr. phallique, lat. phalicus) Vezi definitia »

PARAFRÉNIC, -Ă, parafrenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parafrenie. – Din fr. paraphrénique. Vezi definitia »