TULBUREÁLĂ, tulbureli, s. f. (Rar) Faptul de a fi tulbure; starea, însușirea a ceea ce este tulbure; (concr.) lichid tulbure sau parte tulbure, impură a unui lichid. [Var.: turbureálă s. f.] – Tulbure + suf. -eală. Vezi definitia »

CHÍNTĂ s.f. v. cvintă. Vezi definitia »

ÁURĂ s. f. 1. aureolă (5). 2. stare particulară care precedă o criză de epilepsie. 3. fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiații ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică. (< lat., fr. aura) Vezi definitia »

FRÓNDĂ, fronde, s. f. Mișcare social-politică din Franța, la mijlocul sec. XVII, îndreptată împotriva absolutismului regal. ♦ Fig. Opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde. Vezi definitia »

PLANTOGRÁMĂ, plantograme, s. f. (Med.) Amprentă a tălpii piciorului în poziție ortostatică. – Din fr. plantogramme. Vezi definitia »