Definita cuvantului mâncare
MÂNCÁRE, (2,3) mâncări, s. f. 1. Acțiunea de a mânca și rezultatul ei. ◊ Poftă de mâncare = apetit. De mâncare sau de-ale mâncării = hrană, alimente. ◊ Loc. adj. De mâncare = comestibil. 2. (Abstract) Prânz; cină, masă. 3. (Concr.) Ceea ce se mănâncă; hrană, aliment. ◊ Expr. A strica mâncarea degeaba = a trăi degeaba, fără a fi de vreun folos, a nu fi bun de nimic. A o duce într-o mâncare și într-o băutură = a petrece, a chefui întruna. ♦ Fel de bucate. ◊ Expr. Asta-i altă mâncare (de pește) = asta e cu totul altceva. A fi tot o mâncare de pește = a fi același lucru, a fi totuna. ♦ Fig. (Fam. și depr.) Soi, fel. [Pl. și: (3) mâncăruri] – V. mânca.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mâncare
PRĂPĂDÍRE, prăpădiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăpădi și rezultatul ei. – V. prăpădi. Vezi definitia »
CIURBĂLUÍRE, ciurbăluiri, s. f. v. CIURBĂLUI. – [DAR] Vezi definitia »
supleáre, supleắri, s.f. (înv.) suplinire. Vezi definitia »
CROȘETÁRE s.f. Acțiunea de a croșeta; croșetat. [< croșeta]. Vezi definitia »
ÎMPESTRIȚÁRE, împestrițări, s. f. Acțiunea de a (se) împestrița și rezultatul ei. – V. împestrița. Vezi definitia »