INVOCATÓR, -OÁRE, invocatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face o invocație, care invocă. – Invoca + suf. -tor (după fr. invocatoire, invocateur). Vezi definitia »

ȚĂRCUȘÓR, țărcușoare, s. n. Diminutiv al lui țarc. – Țarc + suf. -ușor. Vezi definitia »

CONVERTIZÓR s. n. 1. dispozitiv mecanic pentru transformarea unei mișcări sau a unei forțe. 2. cuptor pentru operația de convertizare (1). 3. mașină destinată a transforma un curent electric. 4. mașină pentru transformarea grișului în făină. 5. (inform.) aparat pentru transformarea informațiilor de pe un suport pe altul. (< fr. convertisseur) Vezi definitia »

TIRISTÓR s. n. element de circuit semiconductor, cu doi electrozi principali și un electrod de comandă, care poate bloca tensiuni relativ înalte aplicate în ambele sensuri între electrozii săi principali. (< engl., fr. thyristor) Vezi definitia »

ASOMATÓR¹ s. n. aparat, instalație pentru asomare (1). (după fr. assomoir) Vezi definitia »