STATO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „care stă drept”, „(referitor la) statică”, „(referitor la condițiile de) echilibru”. [< fr., it. stato-, gr. statos]. Vezi definitia »

MIȘTÓ adj. invar. (Arg.) (Foarte) bun, (foarte) frumos. ♦ (Substantivat, n., în expr.) A lua (pe cineva) la mișto = a-și bate joc (de cineva), a-l ironiza. – Din țig. mišto. Vezi definitia »

RITENÚTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Reținut, cu reținere, (mai) moderat. [< it. ritenuto]. Vezi definitia »

APPASSIONÁTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu însuflețire, cu pasiune. [< it. appassionato]. Vezi definitia »

PRÉSTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Iute, mai puțin grăbit decât prestissimo. // s.n. Bucată muzicală executată în acest tempo. [< it. presto]. Vezi definitia »