CORDÉNCI, cordenciuri, s. n. (Pop.) 1. Piesă componentă a războiului de țesut, constând dintr-o scândurică lungă cu crestături pe o margine, care oprește sulurile să dea înapoi; cripalcă, piedică. 2. Limba meliței. – Cf. coardă. Vezi definitia »

córci (-oárce), adj. – 1. Bastard. – 2. Metis. – 3. Degenerat. Origine incertă. Se consideră în general că provine din mag. korcs (Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 88); ar putea fi însă der. al vb. următor, iar acesta pare o deformație de la a cruci „a încrucișa”. – Der. corci (var. curci), vb. (a încrucișa, a amesteca două rase sau specii diferite; a altera, a face să degenereze); corcioman, adj. (metis, corcit); corcitură (var. curcitură), s. f. (corcit; bastard). Vezi definitia »

nici un cum se scrie despartit sau intr-un singur cuvant? Vezi definitia »

POGONÍCI, pogonici, s. m. (Pop.) Băiat care mână vitele. – Din bg. pogonič, scr. pogonić. Vezi definitia »

VREDNICÍ, vrednicesc, vb. IV. (Pop.) A se învrednici. ♦ Tranz. (Înv.) A merita. – Din vrednic. Vezi definitia »