TULAREMÍE s. f. boală infecțioasă la iepure și transmisibilă omului, datorată unui microb specific care afectează ganglionii limfatici periferici, manifestându-se prin febră, frisoane, vomă. (< fr. tularémie) Vezi definitia »

petecăráie s.f. (reg.) teren arabil mic și îngust; petecărie. Vezi definitia »

SPLANHNOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a viscerelor, făcută cu ajutorul unei substanțe opace la razele X. [Gen. -iei. / < fr. splanchnographie, cf. gr. splanchnon – viscere, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

CORTICOTERAPÍE s.f. Tratament cu hormoni ai corticosuprarenalei. [Gen. -iei. / < fr. corticothérapie, cf. lat. cortex – scoarță, gr. therapeia – îngrijire]. Vezi definitia »

FLEBECTOMÍE s.f. Secționare a unei vene. [Gen. -iei. / < fr. phlébectomie, cf. gr. phleps – venă, ektome – excizie]. Vezi definitia »