Definita cuvantului mândălac
MÂNDĂLÁC, mandălaci, s. m. (Bot.; reg.) Alunele. ◊ Expr. A căuta (cuiva) păcate în mândălaci = a găsi cuiva o vină cu orice preț, a căuta (cuiva) nod în papură. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mândălac
sărdác (sărdáce), s. n. – (Mold.) Surtuc. Rut., pol. serdak (Tiktin). Vezi definitia »
SĂRDÁC, sărdace, s. n. (Reg.) Suman scurt până la brâu. – Din ucr. sardak, serdak. Vezi definitia »
GENEZIÁC, -Ă adj. referitor la geneză (3). (< fr. génésiaque) Vezi definitia »
capac Vezi definitia »
ELEGIÁC, -Ă, elegiaci, -ce, adj. Care are caracterele elegiei; p. ext. melancolic, nostalgic, trist, jalnic. ♦ (Despre poeți) Care scrie elegii sau lucrări cu caracter de elegie. [Pr.: -gi-ac] – Din fr. élégiaque, lat. elegiacus. Vezi definitia »