PRIBEGÍT, -Ă, pribegiți, -te, adj. Pribeag. – V. pribegi. Vezi definitia »

POCÍT, -Ă, pociți, -te, adj. 1. (Despre ființe; adesea substantivat) Diform, slut, desfigurat; (despre lucruri) deformat, stâlcit, caraghios; bizar. 2. (În credințele populare) Nefast, funest; p. ext. supărător, rău, cu ghinion. ♦ Expr. A avea gură pocită sau a fi pocit la gură = a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi. – V. poci. Vezi definitia »

SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi. Vezi definitia »

AUTOFÍT s. m. 1. făt teratologic care poate trăi în viața extrauterină. 2. plantă autotrofă care se nutrește prin fotosinteză direct din materia organică. (< fr. autophyte) Vezi definitia »

NĂMOLÍT, -Ă, nămoliți, -te, adj. Plin de nămol; imobilizat în nămol. [Var.: (pop.) nomolít, -ă adj.] – V. nămoli. Vezi definitia »