FĂURÍ, făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a înfăptui, a construi, a face. 2. Spec. (Înv.) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal; p. ext. a fabrica. [Pr.: fă-u-] – Din faur². Vezi definitia »

ferí (ferésc, ferít), vb. – 1. A ține, a respecta. – 2. (Înv.) a sărbători, a prăznui. – 3. (Înv.) A păstra, a menține. – 4. A prezerva, a asigura, a salva. – 5. A proteja, a ocroti. – 6. A evita, a scăpa. – 7. (Refl.) A se adăposti, a se proteja. – 8. (Refl.) A se feri. – 9. (Refl.) A se îndepărta, a se retrage. Mr. (a)firescu, megl. mi fires. Lat. fĕrῑre, care apare cu sensul de „a ține, a respecta” în limba clasică, mai precis la Cicero, De fato, 17. Celelalte explicații sînt inutile: de la afară, prin intermediul unei forme *fări (Philippide, Principii, 148); din mag. őrizni (Cihac, II, 498); de la un lat. *auferῑre, în loc de auferre (Candrea, GS, III, 424; REW 3642; Giuglea, Dacor., IV, 1554 și X, 66); din lat. *fērῑre „a sărbători”, der. de la fēriae (DAR; Rosetti, I, 166). Trecerea semantică de la „a ține, a respecta”, la „a sărbători” se repetă ca la a serba. – Der. fereală, s. f. (acțiunea de a se feri; refugiu); ferință, s. f. (înv., gardă); feritor, adj. (protector); feritoare, s. f. (Trans., adăpost). Vezi definitia »

BIBÍLURI s. n. pl. Dantelă lucrată cu acul sau cusătură cu colțișori (aplicată la guler, la mâneci sau la poalele cămășii). – Din ngr. bibíla. Vezi definitia »

zătărí, zătărésc, vb. IV (reg.) a prăpădi, a potopi. Vezi definitia »

cu pufuri expr. atent, tandru; prevenitor. Vezi definitia »